Stimați cititori ai acestui website, iubiți frați și surori în Domnul Isus Hristos, onorată creștinătate
Am ajuns prin Harul lui Dumnezeu să celebrăm în 2019 Crăciunul. Cuvântul Crăciun în limba română este împrumutat din limbile maghiară și latină, derivă din latinescul Creatio Christus, de aceea în limba maghiară avem Karácsony (coracion), substantiv preluat de dialectul transilvan și mai apoi transpus în limba noastră. Legendele că ar proveni de la un nume al proprietarului staulului de la Betleem, sunt doar niște minciuni. Numele de Crăciun în sine vorbește despre Nașterea lui Cristos și nu despre altceva. Suntem singurul popor care am atribuit acest nume lui Nikolas Klauss (Moș Crăciun), nici un alt popor nu a îndrăznit să confiște definiția evenimentului de la Betleem și să atribuie unui personaj istoric care a celebrat o altă sărbătoare religioasă și anume Purim (cadouri – a se vedea Cartea Estera din Biblie), cândva în timpul reformei în Laponia în jurul datei de 5 Decembrie. Nikolas Klauss nu și-a dorit niciodată să concureze cu adevăratul sărbătorit, el doar a reaprins un obicei sănătos de a ne oferi cadouri unii altora, așa cum se practica la Sărbătoarea iudaică Purim.
În limba ebraică acest eveniment are denumirea de NOEL, Dumnezeu Născut, iar acest substantiv a fost preluat întocmai în limbiule Franceză și Italiană, iar în limba engleză avem cuvântul Christmas adică derivatul de la latinescul Christus Mesa (sărbătoarea lui Cristos).
Este Crăciunul o sărbătoare Creștină? Răspunsul este categoric DA.
Poate că unii adventiști sau fanatici religioși vor spune că scriu o erezie, nu scriu o erezie ci ei predică o erezie. Crăciunul are origine în ceruri, el a fost celebrat pentru prima dată de îngeri care au ținut o liturghie în propriul sens al cuvântului păstorilor din Betleem. Acest moment extraordinar a fost pregătit în cer și servit păstorilor, vestindu-se Nașterea lui Dumnezeu între oameni și începerea împărăției Păcii. Ca dovadă iată pasajul din sf. Ev. Luca cap. 2
Păstorii din Betleem
- 8 În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
- 9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei* s-au înfricoşat foarte tare.
- * Luca 1:12;
- 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru* toată lumea:
- 11 astăzi*, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor**, care† este Hristos, Domnul.
- * Isa 9:6; ** Mat 1:21; † Mat 1:16; Mat 16:16; Luca 1:43; Fapte 2:36; Fapte 10:36; Fil 2:11;
- 12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
- 13 Şi* deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
- * Gen 28:12; Gen 32:1; Gen 32:2; Ps 103:20; Ps 103:21; Ps 148:2; Dan 7:10; Evr 1:14; Apoc 5:11;
- 14 „Slavă* lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace** pe pământ între oamenii plăcuţi† Lui.”
- * Luca 19:38; Efes 1:6; Efes 3:10; Efes 3:21; Apoc 5:13; ** Isa 57:19; Luca 1:79; Rom 5:1; Efes 2:17; Col 1:20; † Ioan 3:16; Efes 2:4; Efes 2:7; 2 Tes 2:13; 1 Ioan 4:9; 1 Ioan 4:10;
- 15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
- 16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
- 17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
- 18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
- 19 Maria* păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
Deosebit de important este versetul 10: Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toată lumea ( tot norodul). Vestea aceasta a nașterii este asociată de înger cu timpul viitor, apoi ea se adresează tuturor din orice timp și loc prin sintagma – toată lumea sau tot norodul. Iată deci că îngerul ne transmite că această veste trebuie enunțată tuturor și ne și arată cum, prin colind. Vedem deci că împreună cu îngerul care a predicat vestea s-a unit o filarmonică cerească și ne-au oferit o comoară, anume colindul. Vestirea nașterii lui Cristos are consacrare expresă în celebrare fiind o moștenire de la îngeri.
Sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare a unității dar și a solemnității față de Dumnezeu, este cu și despre Dumnezeu.
Oamenii cei mai simplii și anume păstorii au fost primii oameni de pe pământ care au auzit colindul, nu bogații, nu politicienii. De aceea vă invit pe toți ca în aceste sărbători să mergem în colindă. Nu la cerșit, nu la adunat bani ci la vestirea Nașterii către cei mai în nevoie, către bolnavi, către orfani, bătrâni singuri, deținuți sau oameni în necaz. Apoi să colindăm familiile noastre, este un adagiu al îngerului prin sintagma pace între oamneii plăcuți Lui.
Asistăm cum cu nerușinare preoți și colindători celebrii încep să cânte așa zise colinde despre Mărioară, pomi , boieri, iepurași, tânărul din Țărigrad. Acești slujitori ai satanei au o singură misiune: să confiște Crăciunul de la Isus Cristos și să pună omul în locul Copilului Sfânt. Eu vă chem să cântăm acele colinde care vestesc nașterea Domnului, celelalte cântări din așa zisul folclor, să le aruncăm. La Crăciun nu sărbătorim capra și nici alte personaje ale ortodoxiei ci la Crăciun unicul sărbătorit este Isus Cristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar bisericile adevărate celebrează un singur sărbătorit.
Bradul de Crăciun nu este altceva decât un mod iconoplastic de reprezentare al credinciosului. Nu este un obicei păgân așa cum vor unii să mintă, bradul de Crăciun este o amintire a reformei. Bradul a fost împodobit pentru prima dată de Martin Luther la Augsburg 1508 și reprezintă pomul verde, Domnul Isus se compara cu pomul verde. Luminile reprezintă Vestea bună despre care sf. Ioan scrie în evanghelia sa cap. 1 că Lumina a venit în lume, iar globurile reprezintă faptele noastre bune. Chiar și pomul de crăciun vorbește despre Nașterea Lui Cristos însă în inimile creștinilor care trebuie să fie mereu în formă vie iar nu uscată, bradul fiind verde tot timpul anului.
Prin urmare suntem chemați să ne delimităm de cei care doresc să anuleze Crăciunul, ei sunt slujitori ai diavolului care dorește să amputeze din vigoare mesajul transmis de îngeri pe câmpia Betleemului.
Data sărbătorii coincide cu finalul lui Hanuka – (în ebraică חֲנֻכָּה, în vocalizare Tiberiană: Ḥănukkāh, sau simplu: חנוכה, adică „Rededicarea”, „Inaugurarea” romanizată și ca Hanukah, Hanukkah, Chanuka, ori Chanukah), reprezintă „Sărbătoarea inaugurării” și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev – 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim . Astfel începutul Evangheliei lui Ioan stabilește împlinirea lui Hanuka, Lumina a venit în lume și deci Crăciunul aste chiar pe 25 Decembrie ca dată. Simbolul corelării este dat de steaua de la Răsărit care i-a condus pe magi, stea promisă de Dumnezeu chiar prin prorocul Isaia. Așa dar Crăciunul marchează Templul inimii și anume Nașterea Domnului Isus pe pământ și în inimile noastre. Cristos să se nască în inmile tuturor cititorilor noștrii.
Fiți binecuvântați de Dumnezeu!
Crăciun Fericit ! al vostru Marius Leontiuc
