NEWSNET
Breaking News Flux-stiri Juridice

Ministrul Predoiu dorește reactivarea Protocoalelor SRI. SRI devine organ activ de anchetă în noile legi

Un proiect de lege dar și câteva ordonanțe de urgență dau fiori celor din Justiție, prin reactivarea protocoalelor SRI și sfidarea totală a deciziilor CCR.

Așa cum observați din grimasele expuse în fotografie, domnul ministru este sincer și ne arată că dorește ca SRI să redevină jucătorul din epoca Băsescu. Judecătorii se arată foarte îngrijorați de acțiunile PNL – Predoiu.

Redam in continuare punctul de vedere exprimat pentru Lumea Justitiei de judecatoarea Gabriela Baltag:

“Spre ce ne indreptam acceptand, chiar si numai la nivel de propunere, solutia extinderii implicarii serviciilor de informatii, fiecare dupa scopul si denumirea lor, in activitatea de infaptuire a actului de justitie?! Ma refer la recenta propunere legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, proiect care face obiectul PL-x nr. 460/2020 al carui termen de adoptare (probabil tacit) se poate implini curand.

Ma asteptam sa vad o atitudine generala de respingere, o pozitie ferma si imediata de delimitare si de izolare a oricarei incercari de reinviere a unor fantome. Ce este si mai sfidator in tot acest demers priveste faptul ca, desi instanta de contencios constitutional a transat in mod obligatoriu pentru fiecare dintre noi problema implicarii serviciilor de informatii in activitatea judiciara si consecintele ce decurg din aceasta, sanctionand de fiecare data depasirea cadrului legal si/sau imixtiunile intruzive in vietile cetatenilor, actuala propunere legislativa invoca in argumentare, in mod trunchiat, cu indrazneala sfidatoare aspecte retinute de Curtea Constitutionala.

Consiliul Superior al Magistraturii nu a transmis nicio pozitie pe actuala propunere de modificare a Legii nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei situatie care nu ma bucura deloc, fiindca eram obligati, ca institutie, sa reactionam imediat in virtutea vocatiei constitutionale la care recurgem sau facem trimitere deseori. Asumat si responsabil. Din data de 17 august 2020, momentul inregistrarii proiectului in evidentele institutiei, si pana in prezent, a trecut deja foarte mult timp si, avand in vedere importanta, dar mai ales implicatiile acestui proiect, nicio necesitate de consolidare a argumentelor nu poate justifica tacerea noastra.

Experientele traite nu demult ne obliga sa nu uitam istoria! Astazi suntem din nou (pentru a cata oara) tributarii unei lupte sisifice cu un sistem ale carui atrocitati nu le-am aflat si cercetat decat foarte putin, dar pe care riscam categoric sa le retraim daca nu suntem vigilenti sau, dupa cum ne spune mai explicit prezentul, daca nu suntem suficient de precauti.

Tot astfel, imediat, dupa al doilea razboi mondial, Securitatea acelor timpuri si-a intemeiat activitatea pe justificari nobile (e.g. Crime si delicte contra sigurantei exterioare a statului; Crime si delicte contra sigurantei interioare a statului; Subminarea economiei nationale si sabotajul contrarevolutionar; Alte crime si delicte in contra sigurantei interioare a statului).

Securitatea trecuta, acceptata de sistemul de drept, aresta, ancheta utilizand mijloace de tortura de neinchipuit, trimitea oamenii la ani grei de temnita, uneori chiar fara nici macar o aparenta de legalitate, concretizata in existenta unui dosar sau ii executa pur si simplu. Paginile istoriei, atatea cate au fost dezvaluite pana in prezent, sunt pline de suferinta, dar mai ales de nedreptati. Nevoia de a nu pierde ,,momentul operativ” a fost si atunci principala justificare pentru cele mai neinchipuite abuzuri, intruziuni in vietile tuturor.

Analele Sighet si documentele care zac in arhive dar mai ales marturiile ce ne vorbesc despre beciurile Securitatii, reteaua de centre penitenciare, Aiud, Pitesti, Gherla, Peninsula, Sighet sau Ramnicu Sarat, ‘coloana vertebrala a terorii’, descoperirile care au iesit la suprafata din gropile comune, consecinta a fostului sistem represiv, nu ne mai ingaduie o alta pagina de justitie cladita pe activitatea serviciilor de informatii secrete .

In toti anii din urma, am fost martorii numeroaselor incercari de reinviere a umbrele trecutului, sub forma unor diferite acte normative, indiferent cat de elaborate au fost sau nu argumentele din notele de fundamentare.

Reamintesc faptul ca la data de 20.06.2019 am adresat Consiliului Superior al Magistraturii o solicitare inregistrata sub nr.12733 din 20.06.2019, prin intermediul careia am precizat ca ma aflu in imposibilitatea de a cunoaste si de a-mi prezenta public pozitia in ceea ce priveste Raportul nr. 3923/IJ/996/DIP/2018 privind ,,modalitatea de aplicare a Protocolului de cooperare intre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin in domeniul securitatii nationale, incheiat in anul 2009, declasificat si inregistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sub nr.884/C/29.03.2018”.

Acest raport cuprinde un numar de 19 anexe secretizate al caror continut nu-l pot cunoaste, in absenta semnarii unui angajament de pastrare a secretului de stat si de serviciu, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Hotararea nr. 140 din 06.02.2014 a Plenului CSM, asa cum mi se opune, motiv pentru care singura modalitate in care pot sa-mi indeplinesc atributiile de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este numai desecretizarea acestor anexe. Demersul meu a ramas fara niciun rezultat.

Mai mult decat atat, Sectia pentru judecatori, in cursul acestui an, a pierdut sansa de a verifica, in ce masura sunt respectate prevederile legale in utilizarea instrumentului cunoscut sub denumirea de MSN, respectiv daca scopul urmarit de legiuitor nu a fost deturnat sau daca acest instrument nu a reprezentat o vulnerabilitate pentru magistrati. In momentul discutarii acestei cereri, formulata impreuna cu doamna judecator Evelina Oprina, nu a primit un vot favorabil nici macar solicitarea de a verifica daca este respectata durata totala pentru care au fost emise mandatele de siguranta nationala, durata pe care o gasim mentionata, in concret, in cuprinsul legii.

Din pacate, ,,nevoia noastra de cunoastere”, pe care o apreciez, in continuare, ca fiind una legitima, a fost rasturnata de argumente ce tin de ,,siguranta, securitatea informatiei” obtinuta pe taramul prevederilor si a procedurilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei. in ce masura ar putea fi diferit in viitor am retineri serioase.

Garantia de ,,desecretizare” (totala sau in extras) a datelor si informatiilor de interes pentru securitatea nationala rezultate din activitatile autorizate este retinuta in corpul legii si in prezent. Acelasi lucru se intampla si cu posibilitatea de acces la o instanta a celor care se considera vatamati in drepturile sau libertatile lor fundamentale, urmare a activitatilor specifice culegerii de informatii efectuate de organele de informatii sau de cele cu atributii in domeniul securitatii nationale.

Despre cum se vor impaca ,,noile garantii” aduse prin intermediul proiectului care face obiectul actualei preocupari a legiuitorului cu prevederea legala ramasa nemodificata care statueaza in art. 28 in sensul ca ,,Documentele organelor de informatii si ale celor cu atributii in domeniul securitatii nationale se pastreaza in arhivele acestora si nu pot fi consultate decat in conditiile legii”, nu ne spune nimeni nimic.

Oricand riscam sa reinvie un ”principiu” care a guvernat activitatea judiciara in anii ’50 atunci cand, in mod obisnuit, concluziile reprezentantului statului sunau de maniera: “acuzarea are probe certe de vinovatie, insa ele sunt secrete, astfel incat va solicitam sa dispuneti condamnarea…”.

In speranta ca principiile care ne-au animat atunci cand ne-am asumat responsabilitatea gestionarii destinelor justitiei sunt la fel de actuale si ca valorile la care facem trimitere ne insotesc permanent, cu optimism, am incredere, in continuare, ca indiferent de viziuni nu vom permite sa retraim istoria implicarii serviciilor in justitie, istorie ale carei rani nu se vor vindeca niciodata”.

Deși websiteuri ca luju atrag atenția unor derapaje totale cu efect nociv asupra democrației, camarila islamico-totalitară de la București nu aude ci se preocupă în fiecare zi de închiderea bisericilor, suprimarea ortodoxiei și interzicerea Crăciunului, totul împodobit cu aceste mizerii ordinare de legi  pe care PNL 666 și LGBTQ USR le vor vota imediat, transformând România într-o republică stalinistă, sau o nouă China. Rămâne ca un ecou apelul judecătorilor:

ALO, SE AUDE? NE MANANCA NOUA SECURITATE – Judecatoarea Gabriela Baltag avertizeaza asupra pericolelor care se abat asupra Justitiei prin proiectul ministrului Predoiu de reintroducere a SRI in anchetele penale. CSM-istii sa caste ochii: “Riscăm sa reinvie un ‘principiu’ care a guvernat activitatea judiciara in anii ’50… Eram obligati, ca institutie, sa reactionam imediat… Am incredere ca, indiferent de viziuni, nu vom permite sa retraim istoria implicarii serviciilor in justitie”

Marius Leontiuc

Share this:

(Visited 1 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code