Stimați cititori, onarată creștinătate, cititori ai publicațiilor noastre
În ultima perioadă creștinismul autentic, cel care respectă Evangheliile Bibliei, este atacat prin răspândirea în masă a unor doctrine care vin să adauge scripturilor. Pavel le spunea Galatenilor în Epistola sa către Galateni că și un înger dacă ar veni să aducă o altă evanghelie diferită, să fie anatema.
Prima formă prin care creștinismul autentic este zguduit, este însăși ortodoxia. Deși DUmnezeu conferă în Exod capitolul 20 o poruncă : Numai lui Dumnezeu să–i slujești și numai lui să te închini, confirmată de Isus la ispitire și deși în 1 Timotei 2:5 se specifică imperativ că există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oamnei – Isus Hristos, iată că ortodoxia exprimă o altă învățătură. Această învățătură spune că sfinții sunt mijlocitori și că trebui să ne închinăm lor, lucru fals așa cum am arătat.
Calvinismul, este o învățătură care mimează protestantismul și exprimă un alt epilog decât cel exprimat în Ioan 3:16, calvinismul susține că mai dinainte de a se naște omul, acesta este sortit iadului sau raiului fără ca acesta să mai decidă
. Astfel de învățătură combate râvna pentru bunătate promovând personalități sarcastice și în final ateism. Vedem în Franța ce urmări grave are o asemenea învățătură.
Deismul și cesaționismul sunt alte filosofii oribile, ele vin și încep șă pună limite lui Dumnezeu. Deismul este o orientare filozofică-religioasă din secolele XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății. Deistul crede în existența unui Dumnezeu, sau unei ființe supreme, dar neagă religiile, bazându-și credința numai pe lumina primită de la natură, trecută prin filtrul rațiunii. Deiști renumiți au fost: Voltaire,Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Napoleon I ș.a. Deismul susține că numai folosind corect rațiunea, omul poate ajunge la o religie naturală sau rațională, capabilă să treacă dincolo de mesajele revelațiilor divine. Deismul se bazează pe mai multe principii, primul dintre ele fiind cel al existenței unei divinități, a cărei existență, susțin deiștii, poate fi afirmată gândindu-ne la ordinea și perfecțiunea Universului. Este vorba deci de o divinitate creatoare. Credința în acest fel înDumnezeu este cea mai importantă pentru deiști și nu diferitele servicii religioase. Din acest motiv, ei nu cred în preoți, biserici și texte sacre. Deiștii susțin că omul singur nu poate cunoaște binele și răul. Deismul deci este contrar Evangheliei și ca atare trebuie respins.
Cesionismul susține că darurile lui Dumnezeu au încetat, că nu există miracole, că Dumnezeu nu mai poate face minuni, că au fost suficiente cele din vremea apostolilor, chiar dacă Isus promite semnele care vor însoți pe cei ai Săi.Acest curent neagă latura constantă a lui Dumnezeu, fiind o formă de ateism. Sigur că există curente religioase care mimează lucrarea Spiritului Sfânt într-o învățătură eretică prin care botezul este disociat de mandatul pe care Isus Hristos l-a oferit: botezându-i în Numele Tatălui, Fiului și Spiritului Sfânt. Botezul este făcut și în numele Spiritului Sfânt, iar Paul le spune filipenilor că există UN singur Domn, O SINGURĂ CREDINȚĂ și UN SINGUR BOTEZ, momentul de manifestare al unui dar fiind unul de umplere iar nu de botez. Pietismul caută deci să inoculeze ideea că Dumnezeu poat fi găsit înafara scripturii, ceea ce e fals căci Domnul Isus edicteză : Credeți în Evanghelie!
Ca atare unica dosctrină care nu s-a abătut de la Evanghelie, este cea subliniată de Martin Luther. Cel mai important lucru al trăirii noastre de credință fiind semnul noului legământ și anume Euharistia.La Euharistie ne întâlnim FIZIC cu Dumnezeu, fizic cu Isus Hristos, date fiind imperativele : Acesta este trupul și sângele meu… Să faceți lucrul acesta .
Nu pieptarul, nu vălul, nu coroana, nu baticul, nu Sabatul ci Euharistia, acesta este semnul noului legământ. În noul Tratat, (legământ) funcționează Harul, creștinul fiind izbăvit de lege. Harul este definit de Paul (Pavel) ca fiind Legea Duhului (Romani 8:2-4), mântuirea obținându-se prin credință. Din această credință fac parte și poruncile lui Isus Hristos, despre care sf. Apostol Ioan susține în întâia sa epistolă ( 1 Ian cap. 5 : 2,3) Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele. Aceste porunci ale Lui sunt noile porunci despre care Isus spune și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit, adică poruncile Evangheliei. Mântuirea nu se obține prin fapte însă faptele sunt o consecință a credinței. Credința naște deci mântuire și fapte bune ( Iacov 2:14-26 Nouă Traducere În Limba Română NTRL Credinţa şi fapta 14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[b]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.)
Marius Leontiuc
