- Generalul de armată Serghei Surovikin a fost numit comandant al grupării comune a trupelor ruse, a anunţat sâmbătă Ministerul rus al Apărării.
- Este suficient să spunem despre reputaţia acestui om că Ramzan Kadyrov şi Yevgeny Prigozhin i-au salutat numirea, iar activiştii pentru drepturile omului şi armata britanică au vorbit de mult despre cruzimea sa.
- Serghei Surovikin a intrat pentru prima dată în atenţia presei ruse în august 1991, în timpul ciocnirilor de la Moscova dintre susţinătorii lui Boris Elţin şi militarii loiali Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă.
Generalul de armată Serghei Surovikin a fost numit comandant al grupării comune a trupelor ruse, a anunţat sâmbătă Ministerul rus al Apărării. Este suficient să spunem despre reputaţia acestui om că Ramzan Kadyrov şi Yevgeny Prigozhin i-au salutat numirea, iar activiştii pentru drepturile omului şi armata britanică au vorbit de mult despre cruzimea sa deosebită.
Serghei Surovikin a intrat pentru prima dată în atenţia presei ruse în august 1991, în timpul ciocnirilor de la Moscova dintre susţinătorii lui Boris Elţin şi militarii loiali Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă. Surovikin, în grad de căpitan, a comandat o coloană de vehicule de luptă de infanterie ale diviziei Taman, care s-au ciocnit cu apărătorii Casei Albe în apropierea tunelului de pe Garden Ring.
Surovikin a cerut să-i cedeze locul şi a tras focuri de avertizare, dar au început să arunce cu pietre şi sticle în armată. Surovikin a dat ordin de spargere, după care mai multe BMP au reuşit să spargă baricadele şi să intre în tunel, iar apărătorii Casei Albe au început să urce în spatele restului vehiculelor. În urma incidentului BMP, trei moscoviţi au fost zdrobiţi până la moarte – Dmitri Komar, Ilya Krichevsky şi Vladimir Usov au fost ucişi.
După lovitură de stat, Surovikin a petrecut şapte luni în centrul de detenţie Matrosskaya Tishina, în aşteptarea procesului. Cu toate acestea, el a fost în cele din urmă scutit de acuzaţii pe motiv că a respectat ordinele.
Vladimir Putin, Dmitri Medvedev şi Serghei Surovikin la ceremonia de premiere a fortelor armate ruse care au luptat în Siria, 2017
În 1995, pe când era student la Academia Militară, Surovikin a fost judecat sub acuzaţia de vânzare a unui pistol. El a pledat nevinovat şi a susţinut că a fost „înfiinţat”.
Curtea militară a garnizoanei din Moscova l-a găsit vinovat pentru trei capete de acuzare legate de trafic de arme. Surovikin a primit un an de încercare, ulterior condamnarea a fost înlăturată.
În 2002, Surovikin a absolvit Academia Militară a Statului Major General, iar doi ani mai târziu a intrat din nou într-un scandal. În calitate de şef al unei divizii din Ekaterinburg, el şi-a chemat adjunctul, colonelul Andrey Shtokal, în biroul său, care s-a împuşcat chiar în biroul său după ce, aşa cum a scris presa, „a vorbit cu tonuri ridicate”. Înainte de aceasta, în martie a acelui an, pe fundalul alegerilor locale, un coleg al lui Surovikin l-a acuzat pe el şi pe alţi mai mulţi ofiţeri superiori că l-au bătut din cauza diferenţelor politice. Ulterior şi-a retras declaraţia de la parchet.
În iunie 2004, Surovikin a fost numit comandantul Diviziei a 42-a Gărzi de puşcă cu motor staţionat în Cecenia. De mai multe ori, subordonaţii lui Surovikin au fost acuzaţi de infracţiuni. Cea mai tare dintre ele a fost „curăţarea” din satul Borodzinovskaya. În 2005, batalionul Vostok din divizie a atacat satul. Potrivit mărturiilor martorilor, soldaţii au pătruns în case, jefuind şi bătând, au început să-i alunge pe locuitorii naţionalităţilor avari şi ruseşti în curtea şcolii. Toţi bărbaţii au fost legaţi şi întinşi cu faţa în jos în curtea şcolii şi au petrecut şase ore în ploaia torsă fiind bătuţi.
Surovikin a spus apoi că acuzaţiile împotriva soldaţilor aveau ca scop „defăimarea” comandantului batalionului Sulim Yamadayev, care a primit ulterior titlul de Erou al Rusiei şi a fost ucis ulterior în Emiratele Arabe Unite.
Donbass şi Siria
Leonid Volkov, un asociat al liderului opoziţiei ruse Alexei Navalny, scrie că, după anexarea Crimeei, Surovikin a fost implicat în trimiterea trupelor ruse în Donbass.
„În 2014, generalul colonel Serghei Surovikin, comandantul Districtului Militar de Est, din anumite motive, lucrează nu în casa sa din Siberia de Est, ci în regiunea Rostov, unde conduce expedierea unităţilor de tancuri subordonate lui, notoriul «Tancurile Buryat» în sud-estul Ucrainei„, a scris Volkov pe Facebook în 2016. Nu există o confirmare oficială a acestei informaţii.
După ce şi-a schimbat mai multe poziţii în Ministerul Apărării, în martie 2017, Surovikin conduce grupul de aviaţie rusesc în Siria.
Sub comanda lui Surovikin, aviaţia rusă a oferit sprijin aerian pentru înaintarea forţelor loiale lui Bashar al-Assad, care a inclus bombardarea oraşelor siriene aflate sub controlul opoziţiei. În noiembrie acelaşi an, Surovikin, care nu a servit în aviaţie până în acel an, a fost numit în postul de comandant şef al forţelor aerospaţiale – acesta este primul astfel de caz din istoria acestei ramuri a armatei. forte.
În Siria, subordonaţii lui Surovikin au fost din nou acuzaţi de încălcarea drepturilor omului. Gruparea de aviaţie rusă din Siria a fost acuzată de lovituri în zone rezidenţiale, bombardamente cu arme chimice şi atacuri aeriene asupra spitalelor.
Un raport special al Human Rights Watch din 2020 îl listează pe Surovikin drept unul dintre comandanţii militari ruşi şi sirieni care ar putea fi traşi la răspundere (adică, responsabili pentru acţiunile subordonaţilor lor) pentru încălcările drepturilor omului în timpul ofensivei din 2019-2020 împotriva provinciei Idlib. Activiştii pentru drepturile omului spun că aeronavele ruseşti au vizat în mod deliberat infrastructura civilă, inclusiv spitalele, indiferent de posibilele victime, după cum a demonstrat o investigaţie a New York Times din 2019 .
Ca urmare a operaţiunii din Siria, Surovikin a primit titlul de Erou al Rusiei (i se ataşează şi beneficii materiale semnificative). În 2017, s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin în Siria, când a zburat la baza aeriană Khmeimim din Rusia pentru a anunţa retragerea majorităţii trupelor ruse.
Ucraina
La 23 februarie, după recunoaşterea republicilor separatiste Doneţk şi Luhansk de către Rusia, dar chiar cu o zi înainte de începerea invaziei pe scară largă a armatei ruse în teritoriul Ucrainei, Surovikin, împreună cu o serie de alte militari de rang înalt, miniştri şi propagandişti, au căzut sub sancţiunile UE.
Chiar la începutul războiului, Surovikin a devenit unul dintre inculpaţii în dosarele penale iniţiate de Ucraina în legătură cu lovituri aeriene asupra ţintelor civile şi moartea unor civili.
La scurt timp după retragerea trupelor ruse de la Kiev şi transferul principalelor ostilităţi în sud-estul Ucrainei, Surovikin a devenit unul dintre primii comandanţi ai războiului din Ucraina, ale cărui nume au fost denumite oficial de către Ministerul rus al Apărării.
Apoi a comandat direcţia de sud şi, se pare, l-a înlocuit pe comandantul Districtului Militar de Sud, generalul Alexander Dvornikov, în această calitate.
După cum scria informaţiile militare britanice la sfârşitul lunii iunie, „Grupul de forţe de Sud continuă să joace un rol central în ofensiva rusă din Donbass. Pe parcursul a peste 30 de ani de carieră a lui Surovikin, acuzaţiile de corupţie şi brutalitate au continuat”.
În Rusia, numirea a stârnit optimism în rândul lui Evgheni Prigojin şi Ramzan Kadyrov, care a criticat doar recent Ministerul Apărării pentru pierderea lui Liman. Kadyrov l-a numit pe Surovikin un ,,adevărat războinic „, iar Prigozhin o personalitate legendară” .
The post Analiză. Ce se știe despre noul comandant al trupelor rusești din Ucraina, Serghei Surovikin appeared first on Aleph News.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Vidjean Mihai – senior editor